Femei clasice cu stil

 

„Totul în lume este despre sex cu excepţia sexului. Sexul este despre putere”. Aşa spunea Oscar Wilde.

Căutăm  iubirea toată viaţa, pentru că avem nevoie de ea şi atunci când ne prefacem că nu mai avem nevoie de ea.

O trăim strâmb, o trăim greşit o înţelegem unilateral şi personalizat. Suntem setaţi să iubim şi să fim iubiţi, simţind straniu atunci când iubim şi suntem iubiţi, că în iubire este adevărul, puritatea, calea. Visăm iubirea supremă ca-n filme, cu un partener fără cusur să ne înţeleagă in orice situaţie. Dar aceste iubiri ca-n filme sunt utopice nu sunt conforme cu realitatea.  Cel mai adesea confundăm iubirea cu îndragostirea şi atunci când se stinge flacăra rămânem uimiţi că nu mai rămânem cu nimic.

Un preot spunea că „Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleţi, tocmai ca să aibă nevoie unul de altul. Dacă ne-ar fi facut perfecţi, ne-am fi fost suficienţi singuri. Sigur, exista oameni care dăruiesc mai mult, oameni care dau mai puţin, dar nu trebuie să ne oprim la relaţia cu un singur om, trebuie să învăţăm să iubim pe toata lumea, să câştigăm un rod din relaţia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viaţă. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem îmbogăţi.” Când evoluăm în relaţie continuu nu mai intervine saturaţia, plictiseala ori rutina. Pentru că fiecare il face pe celălalt să evolueze.

Freud a vrut să explice totul prin sex. Nu cumva noi fiinţe evoluate am dus acest ritual al uniunii, în extreme fine la limita nedeductibilă dintre iubire şi împerechere?

Nu am devenit experţi în arta seducţiei, cum ar fi: „am grijă de aspectul meu fizic pentru mine mă coafez, îmi netezesc ridurile invizibile, îmi pun botox, extensii de păr, sunt inabordabilă şi independentă , fac sporturi periculoase cot la cot cu bărbaţii, care, la rândul lor, sunt clienţi fideli în saloanele de înfrumuseţare, sunt la curent cu noutăţile în materie de stimulente hormonale, fac sport pâna la epuizare, scriu poezii, poveşti cu trimitere către visare şi, desigur sunt independenţi şi „se simt foarte bine în pozitia de macho”…

Poate că o toleranţă în iubire ar fi o soluţie de actualitate, pentru că” iubirea trăita drept schimbă lucrurile în bine. Faptul că mă dăruiesc total, că mă arăt jertfitor îl face şi pe celălalt să se corecteze, să se simtă, îl schimbă în bine, într-o relaţie de iubire tu nu ai dreptul să consideri felul tău de a fi mai bun ca al celuilalt, n-ai voie să ceri celuilalt să se schimbe, trebuie să-ţi ceri ţie să-l suporţi pe celălalt”,….