Project Description

Interviu Prof. Univ. Dr. Eugenia Harja, Dir. Executiv D.J.Statistică Bacău –Mi se spune: „Doamna de Fier a Statisticii”

Eşti o femeie foarte asumată şi naturală?

Aş spune că sunt o femeie ca toate femeile din această parte a lumii, fără a exagera cu nimic, şi aş mai  putea  spune că mă consider o femeie  independentă, responsabilă şi  naturală. În general în viaţă am luat propriile decizii, am făcut tot ce am dorit sau am crezut eu că este mai bine.

E drept că nu putem trăi ignorând tot ce este în jurul nostru,  bun sau  rău, fără să fim influenţaţi, pentru că invariabil  exista o serie de legături şi interdependenţe ce se creează  în natură şi societate, totuşi depinde de noi să nu lasăm prea mult factorii nocivi să ne modifice viaţa.

Lăsând la o parte faptul că-mi place şi m-am obişnuit să mă machiez, mă consider o femeie naturală ca şi comportament. Nu am încercat niciodată să fiu altcineva, întotdeauna m-am comportat firesc, natural, aşa cum sunt eu cea adevărată: cu bune şi  rele, în relaţia cu prietenii, colegii,  subalternii sau şefii. Niciodată nu au avut importanţă gradele, funcţiile, ocupaţiile celor cu care am relaţionat, comportându-mă la fel cu oricare dintre ei.  I-am apreciat întotdeauna pe cei ajunşi în funcţii mari, care au lăsat ceva bun în urma lor, cu comportat firesc, natural, fără ifose şi supraevaluări. Am preferat întotdeauna să mi se spună direct, fără ocolişuri ceea ce se doreşte, decât să aud din diverse alte surse interpretări.

Te-a  costat în vreun fel să fii aşa ?

Nu, cred că face parte din mine, aşa am fost croită, aşa am deprins din copilărie şi aşa am rămas, nu cred că funcţiile avute m-au transformat în vreun fel.

Pe lânga toate acestea cred că am dovedit de-a lungul timpului că sunt o femeie responsabilă.

Mi-am asumat responsabilitatea întemeierii unei familii şi a creşterii unui copil, responsabilitate pe care din păcate mult prea mulţi nu şi-o mai asumă în ziua de astăzi.

Mi-am asumat responsabilitatea conducerii unei echipe, într-un domeniu în care m-am specializat, cerând mult în primul rând de la mine şi apoi de la ceilalţi.

Mi-am asumat si greşelile pe care  le-am comis, alături de echipa mea.

Au fost momente în care ţi-ai dorit altceva de la tine?

Niciodată nu mi-am dorit altceva de la mine.

Poate pentru că întotdeauna ce mi-am propus am şi realizat. Eu, ca şi  zodie sunt  taur şi m-am încapăţânat sau  ambiţionat sau  spune  cum vrei, să fac tot ceea ce mi-am dorit. Acum depinde şi de dorinţa fiecăruia ! Eu nu mi-am dorit niciodată vile, avere, maşini de lux sau avioane,…mi-am dorit  o viaţă decentă în care să mă simt bine, să-mi satisfac micile plăceri, să nu-mi lipsească nimic din ce mi-ar trebui, să fac ceva pentru sufletul meu şi al celor dragi mie.

Ţi se pare că e prea multă lume care îşi pune masca şi  joacă un rol?

 De ce crezi că s-a ajuns aici?

După cum spuneam, sunt destule persoane care nu se comportă natural şi joacă un rol aşa cum eventual au vazut prin filme sau cum au învaţat  în şcoală la unele cursuri.  Nu-mi place când am de-a face cu astfel de persoane care-şi schimbă vocea, tonalitatea, gesturile şi expresia feţei, pun anumite “plăci”, în funcţie de rolul pe care-l joacă . Efectul produs asupra mea este exact  invers, căci tot ceea ce este artificial, se observă  destul de strident, puţini fiind cei care-şi ascund  adevărata faţă şi jucând un rol perfect.

Probabil, nesiguranţa şi teama de a nu fi acceptaţi, sau teama de nereuşită îi face să adopte o astfel de mască.

Aud tot mai des oameni care se plâng că nu fac ceea ce îşi doresc, ceea ce le place, ceea ce vor.
Eşti unul dintre oamenii care fac ce îşi doresc?

Acum da, fac ceea ce-mi place şi stiu  cel mai  bine să fac. Dar  în cazul meu aş putea spune că nu eu am ales ocupaţia, ci ea m-a ales pe mine. Am urmat cursurile Facultăţii de Planificare şi Cibernetică Economică din Bucureşti şi am ajuns la Direcţia Judeţeană de Statistică printr-o întâmplare, fără să ştiu prea bine ce aleg la repartiţie, dintr-o listă de aproximativ 12 posturi scoase la diferite  instituţii din municipiul Bacău, toate necunoscute mie.

Sunt  de loc din Târgu-Neamţ şi a  trebuit să aleg Bacăul unde era deja soţul meu. Aş fi putut foarte bine acum să nu fiu statistician ci contabil, analist programator, sau pur şi simplu economist oriunde. După ce m-am instalat la locul de muncă, m-am implicat în tot ceea ce eram lăsată să fac, imediat ce învăţam ceva devenea rutină şi aveam senzaţia că deja mă plafonez. În momentul în care am început să mă implic în activitatea efectiv de analiză statistică şi studii, am reluat cursurile de la facultate şi cărţile de specialitate şi s-a deschis o lume fără de sfârşit, în care poţi mereu învăţa ceva nou şi înainta în tainele ştiinţei. Din acel moment nu mi s-a mai părut o muncă plictisitoare, de rutină. Mi-a plăcut, am studiat continuu şi atunci când îţi place ceea ce faci, nu simţi efortul ca pe o corvoadă.

Este foarte important  să înveţi la orice vârstă, fără să-ţi fie ruşine pentru că niciodată nu  ştim totul!

Eu  învăţ şi acum, citesc tot ce este nou de specialitate, pentru a găsi idei  din domeniu, sau un alt mod de aplicare a metodelor statistico-econometrice în analiza datelor. Când timpul îmi permite, scriu şi eu cărţi pentru uzul studenţilor sau a celor interesaţi în cunoaşterea şi aplicarea statisticii în practică.

Prin urmare, nu imediat, dar cu perseverenţă, am ajuns să fac cu plăcere meseria care după cum spuneam la început, ea m-a ales pe mine.

Nu mi se pare deloc obositor să lucrez opt ore la Direcţia Judeţeană de Statistică, apoi să merg la Universitate pentru a le preda studenţilor.  Este chiar o relaxare şi o împlinire având satisfacţia rezultatelor obţinute de aceştia.

Ce sfat  le-ai da oamenilor ?

Orice meserie ar avea, să nu le fie ruşine, să o facă serios, perfecţionându-se mereu, să o facă cu plăcere şi satisfacţiile nu vor întârzia să apară.

Când şi cum ai atins (daca l-ai atins) nivelul acela de relaxare în care poţi spune: fac ce vreau, nu mă interesează ce spun ceilalţi?

Ma interesează doar  comentariile oamenilor pe care-i apreciez şi contează pentru mine. Fac ceea ce vreau şi ce ştiu că este bine, iar lumea să comenteze ce vrea.

Un anumit nivel de relaxare cred că l-am atins după ce la serviciu mi-am format o echipă cu care pot lucra şi care ştiu că nu mă dezamăgeşte.  La început am depus eforturi mai mari, acum pot spune ca în aceasta privinţă am atins o orecare stare de relaxare.

Ca şi director de  Statistică   pot  să spun că niciodată nu sunt total relaxată, pentru că este o continuă mişcare şi schimbare şi frecvent apare câte un factor perturbator al liniştii.

Ca şi familistă  am satisfacţia unui copil reuşit şi realizat şi mai nou  a nepoţelei ce în curând va împlini un an.

Daca aş trăi într-o totală relaxare, cred că nici nu aş simţi că traiesc şi mie îmi place să simt !

Crezi în armonia dintre femei si bărbaţi, crezi că barbaţii ne sunt foarte necesari şi sunt de neânlocuit?

Cred în armonia dintre o femeie şi un bărbat, dar asta nu înseamnă că această armonie nu are parte şi de momente  mai puţin armonioase. Important este să-ţi alegi, sau să te laşi aleasă, de barbatul care ţi se potriveşte, cu care nu vei intra în conflict mereu  şi cu care vei putea  convieţui ”până ce moartea vă va despărţi”, care să te respecte,să-ţi fie aproape la bine şi la greu.

Barbaţii ne sunt necesari,da, cum şi noi le suntem necesare lor!

Crezi  în bărbatul ideal?

Zâmbeşte…Barbatul ideal este prea mult spus.

 Ce sfat le dai celor care încă sunt în căutări?

Eu cred că fiecare femeie trebuie să hotărască nu doar cu inima ci şi cu raţiunea, oricât de îndragostită ar fi. Astăzi tinerii nu mai fac aşa uşor pasul spre căsătorie, preferând  viaţa în uniune consensuală, iar pe măsură ce anii trec, bărbatul sau femeia ideală… mai greu de găsit. Este greu să dai sfaturi în această privinţă, fiecare îşi croieşte viaţa aşa cum şi-o doreşte şi, din păcate de multe ori invăţăm din greşelile noastre.

Totuşi pot să le sugerez ceva tinerilor care încă mai caută jumatatea perfectă: niciodata nu va fi perfectă, din basme; asumaţi-vă!

Ce este femeia?

Femeia este o fiinţă umană fără de care nu ar mai fi viaţa pe pământ, ca şi bărbatul de altfel. Ea este uneori mai “bărbat” decât bărbaţii frumoasă  fizic sau prin binele pe care-l răspândeşte, ea este lumina şi călăuza copiilor, femeia este viaţa.

Crezi că unii dintre noi au mai multă nevoie de atenţie?

Cu toţii avem nevoie de atenţie. Nu cred că trebuie să existe o egalitate la atenţia acordată unuia sau altuia în cuplu, ci funcţie de nevoia fiecăruia în aşa fel încât să existe armonie şi echilibru.

Care sunt lucrurile care contează cu adevarat în viaţă?

Să-ţi traieşti viaţa aşa cum îţi doreşti, fără să-ţi fie ruşine de tine, să ai o familie frumoasă, să ai parte de prieteni adevăraţi, să laşi ceva în urma ta de care să fii mandră,  atunci poţi spune că eşti  fericită. Bineînţeles şi independenţa financiară este un element foarte important, elementul care contribuie la  relaxare.

Ce calităţi crezi că admiră cei din jur la tine?

Zambeşte… Cred că mai bine ar fi să-i întrebi pe Ei.

Îţi place să călătoreşti ?

Care sunt cele mai frumoase locuri în care ai ajuns până acum?

Da, imi place să călătoresc, de câte ori îmi permit, plec în concedii. De fapt, în fiecare an nu fac rabat de la concediu. Îmi place foarte mult marea şi în fiecare vară mă îndrept către ea, a noastră sau oricare altă mare. Parisul rămâne unul din locurile preferate sufletului meu, motiv pentru care m-am reântors  de cel puţin patru ori la el, dar sunt şi alte locuri unde m-aş întoarce, cum ar fi Barcelona, sau Coasta de sud a Franţei, Viena, Praga, orăşelele din jurul Bruxelului, sau Santiago de Compostela.

In ultimii 3 ani, la aniversarea unuia dintre noi (a mea sau a soţului meu) cadoul nostru a fost un sejur în altă ţară. Am fost în Londra, in Paris, am vizitat  locurile Sfinte, o experienţă nouă şi cu totul deosebită pentru mine, iar anul acesta la aniversarea soţului meu am  revăzut Roma dupa 13 ani, într-un sejur foarte reuşit.

Îmi plac plajele turceşti foarte reconfortante şi primitoare.

În viitor mi-ar plăcea să revăd după mulţi ani, Moscova şi mai ales Sankt Petersburg, Lisabona şi aş fi tentată să văd şi Dubaiul.

Când și unde ai fost cea mai fericita din viața ta? 

Au fost multe clipe fericite în viaţa mea, dar ca întotdeauna îmi vin mai repede în minte cele mai recente, iar acestea se leagă de nepoţica mea, Maria-Alessia. Este adevărat ceea ce se spune, că bunicii îşi iubesc şi răsfaţă nepoţii mai mult decât au făcut-o cu copilul lor, deşi nu cred că se poate spune că nu-mi iubesc copilul şi tot ceea ce are legătură cu el.

Ce talent ți-ar plăcea să ai?

Mi-ar fi plăcut să pot cânta, dar nu am niciun dram de ureche muzicală şi nici voce.

Dacă ai putea să schimbi ceva la tine, care ar fi acel lucru?

Nu aş schimba nimic !

Care crezi că este cea mai mare realizare a ta?

Familia, apoi cariera construită pas cu pas, cu acceptul tacit şi sprijinul familiei.

Cu care figură istorică te identifici cel mai mult?

Nu am încercat niciodată să-mi caut trăsăturile în figurile istorice  dar m-am distrat când am auzit întâmplător cum eram numita : Doamna de Fier a Statisticii, asociindu-mi cred personalitatea şi tăria de caracter cu doamna Margaret Thatcher, o asociere de altfel onorantă pentru mine.

Dacă tot suntem în domeniul pe care îl stăpâneşti cel mai mult, numărul căsătoriilor îl depăşeşte pe cel al divorţurilor?

Da, din fericire numărul căsătoriilor din judeţul Bacău îl depăşeşte de aproape 4 ori pe cel al divorţurilor. Cu toate că numărul acestora a scăzut faţa de anii ’90 cu aproape 40%. După anul 2010 se menţine tendinţa de 26 divorţuri în medie la fiecare 100 de căsătorii încheiate, faţă de 15 câte erau în anii ’90.Cele mai multe divorţuri se produc dupa 20 de ani de căsătorie, dar, în mod constant, între 2% si 3% din căsătorii se desfac înainte de prima aniversare, iar alte aproximativ 4% se desfac imediat după un an de la căsătorie.

Analizând statistica căsătoriilor pe vârste se pot constata şi corelări ale vârstelor soţului dar şi necorelări majore. Astfel spre exemplu, dacă luăm în studiu bărbaţii căsătoriţi la peste 60 de ani, vârsta lor cu a soţiilor se corelează în doar 36% din cazuri, peste 5% fiind căsătorii cu femei de sub 40 ani.  În cazul femeilor de peste 60 de ani care s-au căsătorit în ultimul an, vârsta lor se corelează cu cea a soţilor în aproape 83% din cazuri, existând şi 2,3% din cazuri în care bărbatul avea sub 40 ani, unele situaţii extreme, chiar sub 20 de ani.

Exista statistici interesante  dacă s-ar face o analiză detaliată în acest sens.

Din punctul de vedere al unui statistician cu experienţă, iubirea, încotro se indreaptă?

 Din păcate, din ce în ce mai mult spre interes în detrimentul iubirii, spre uniune consensuală în detrimentul căsătoriei.